SCRIITOAREA PROF. DR. CORNELIA PĂUN

Cornelia PĂUN - cu pseudonimul Cornelia Păun Heinzel, după numele bunicii din partea mamei care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena, s-a născut la Braşov şi este profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale şi filolog.  

Fiica inginerului electronist C.F.R. Dumitru Păun şi a profesoarei de limba română Oltea Aglaia Păun (născută Bejenaru).  

  

Păun Cornelia este profesor doctor inginer, cu titlul de Doctor în Roboţi Industriali, din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti - cu toate examenele cu zece - Master în Management şi Evaluare Educaţională, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, licenţiată și șefă de promoție în Filologie, Limba şi Literatura română - Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere. A fost admisă a doua şi a absolvit printre primii, în 1986, secţia T.C.M, Facultatea T.C.M. a Universităţii Braşov, având și repartiție guvernamentală dublă în învățământul superior și cercetare, domeniu în care a lucrat de atunci până în prezent, în calitate de cadru didactic. Este şi inginer specializarea Transporturi, Universitatea Politehnică Bucureşti. A mai absolvit trei cursuri postuniversitare la: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Metode moderne în Psihologie Specială şi Universitatea Politehnică Bucureşti, Metodică. A fost admisă în 1990, printre primii, la Facultatea de Matematică, Secţia Informatică, curs de zi, a Universităţii Bucureşti, transferându-se apoi la Brașov, deoarece a primit conducerea institutului de cercetări (1991-95), fiind şi cadru didactic universitar. În 2010 a câştigat o bursă Goethe Institut, München, Germania, specializarea “Multimedia-Führerschein DaF”: Das Internet als Quelle für Materialien und Projekte (Kommunikationsprojekte im Unterricht; Das Internet als Quelle für Arbeitsmaterial; Übungen und didaktisiertes Material aus den Internet; Internet projekte planen und dürchführen). În perioada 2007-2013 a fost EXPERT FORMATOR al Ministerului Educației în Management Educațional în cadrul programului Profesioniștii în management educațional. A fost mentor de practică pedagogică pentru studenţii Universității Politehnice, referent științific alături de: Prof. Dr. Constantin Ispas, Prof. Dr. Alexandru Dorin, la “Sisteme flexibile de producţie”, „Îndrumar de laborator pentru uzul studenţilor”, de Prof. Univ. D. Catrincaş ; alături de: Prof. Dr. Constantin Ocnărescu şi Conf. George Adir, la cartea curs universitar Iniţiere în Mecanisme şi Organe de Maşini cu asistare CAD/CAM/CAE,de M. Neacşa,Spiridon  

  

Biografie  

  

Cornelia Păun s-a născut la Brașov, tatăl fiind inginer electronist la Regionala Căi Ferate Brașov și mama profesoară de limba română. În școală a fost întotdeauna premianta întâi și olimpică la matematică. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică Fizică, la care a fost admisă luând la concursul de admitere nota 10 la proba de matematică și 9,50 la limba română, cea mai mare notă la această probă. Ca elevă a fost anual premiantă și olimpică la matematică.  

Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie (fiu de preot) şi de la mama sa, profesoară de limba română. Când a mers la şcoală la şase ani, deja citise toate cărţile din casă, care erau foarte multe şi care aveau ca autori cei mai renumiţi scriitori din literatura universală. Bunicul său cunoştea limba greacă veche, limba latină, limba franceză, limba germană, limba italiană, limba spaniolă şi spre sfârşitul vieţii a învăţat singur limba engleză. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heinzel, care provenea dintr-o familie austriacă cu tatăl fost ofițer la Curtea Împăratului de la Viena.

Păun Cornelia a debutat ca scriitoare în Revue de culture, critique et imagination „Asymetria”, Franţa, Paris, ca poetă şi colaboratoare în cadrul Magazinului cultural și de informație „Agero-Stuttgart” Germania şi al Agenţiei de Presă Nurenberg.   

Este membru al presei internaţionale, al Uniunii Scriitorilor Mondiali Hispanici şi al “Poetas del Mundo”, laureată a Premiului Literar Internaţional Naji Naaman 2017, pentru creativitate şi membră de onoare a Casei Naji Naams, fiind prezentă în nouă Antologii ale scriitorilor şi poeţilor din întreaga lume, internaţionale, editate de străini, patru editate de români, în enciclopedie USA, în Antologia de literatură americană care reuneşte cei mai prestigioşi scriitori şi poeţi din toate ţările lumii, într-o Antologie a scriitorilor cu premii literare internaţionale, 2017, editată în limbile: engleză, spaniolă, franceză şi arabă.  

A fost redactor colaborator la un ziar cotidian românesc și este colaborator permanent la diferite reviste și publicații străine din străinătate, publicând în fiecare număr, în şaisprezece reviste de cultură de prestigiu, reviste universitare de literatură din Spania, din U.S.A. şi din ţări ale Americii Latine: Argentina, Columbia, Chile, El Salvador, Mexic, Venezuela, Peru, etc. din Malaezia, din India şi trei din Canada.  

A publicat în peste trei sute de publicaţii, dintre care peste două sute de reviste străine din străinătate şi peste cincizeci din România:  

- în opt reviste literare franceze din Franţa, nouă reviste de cultură italiene din Italia şi un ziar cultural italian, într-o revistă de literatură universitară din U.S.A., în cinci magazine literare din U.S.A., în International Literary Magazine & Academic Journal of English Literature, într-un magazin literar internaţional din Danemarca, într-o revistă de literatură din Marea Britanie şi una Internaţională de cultură din Belgia, în ziarul naţional albanez, în trei reviste de literatură internaţionale din India, într-o revistă internaţională de literatură din Bangladesh, într-un jurnal literar indian, în revista internaţională a scriitorilor din Insulele Caraibe, Trinidad, Tobago, în Agenţia Albaneză de Presă, în publicaţii internaţionale din Estonia, din Islanda , din Albania, şase din U.S.A. , într-o revistă de poezie din Vancouver, Canada & China, într-un jurnal de artă din Mauritius, într-o revistă literară Hawaiiană, într-o revistă literară şi într-un jurnal de ştiri din Republica Moldova.  

- în reviste de cultură din diasporă: din Noua Zeelandă, din Irlanda, din U.S.A., din Canada, din Germania, din Franţa, Australia-  

în peste treizeci de reviste de cultură şi ziare din România.  

Poemele scriitoarei Cornelia Păun au fost traduse de personalităţi culturale din întreaga lume în: franceză, germană, engleză, italiană, japoneză, rusă, arabă, portugheză, olandeză, suedeză, greacă, catalană, persană, turcă, polonă, letónă, cehă, maghiară, sârbă, búlgară, albaneză, slovenă, azeră, georgiană, aromână, chineză, indiană, ebraică, kurdă, urdu, macedoneană, coreană, vietnameză, malaeziană, în idiomul shana din Zimbabwe, etc. iar povestirile au fost traduse şi publicate în reviste de cultură sau de literatură străine în : spaniolă, arabă, franceză, engleză, rusă, italiană, greacă.  

Cărți de specialitate publicate: A publicat primul “Manual al calității unei unități de învățământ” şi şase cărţi de specialitate: „Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali ”, Teza de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998, “Proiectul la discipline tehnice”, “Teste de Organe de mașini și mecanisme pentru Bacalaureat”, “Metoda jocurilor în învățământ”, “Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali”, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998 şi peste două sute de articole de specialitate în ţară şi străinătate.  

Literatură: A publicat un volum bilingv de proză scurtă "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" şi altele sunt în curs de apariţie: “El laberinto de las enigmas”, “The Transatlantic Dreams”, “Η στροφή του πεπρωμένου”,“Amour criminal” .  

Despre Cornelia Păun Heinzel au scris : 1. Redactor şef Dr. Marian Ghervan, în “Revista de Literatură română”, 2016:  

  

„CORNELIA PĂUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească.”  

Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate.  

“Dragoste de Cernăuți”, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei….”  

  

2.. Escritor, periodista, editor Juan Alborná Salado, U.S.A. & Cuba en “REVISTA LITERARIAS SIGLO XXl“: La presentacion en “Primera plana“ del libro de la escritora internacional Cornelia Păun Heinzel: "El cartero nunca más llama dos veces" o “Sueños...sueños...sueños..."  

3. N. N. Negulescu, Director / Redactor-șef al revistelor de cultură universală “Regatul Cuvântului” și “Sfera Eonică”, Membru al Academiei americano-române de Arte și Științe – ARA : “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “

  

Sub acest titlu misterios ( amprentat cu premeditare de combustia simbolică a Mitului Labirintic, ca termen referențial, chemat să semnifice prin intensificarea enigmatizării determinărilor faptice, și devenit comun pe harta barocului ) dar cu un stil narativ lucid, susținut de o remarcabilă forță evocatoare, erudita scriitoare Cornelia Păun (Cornelia Păun Heinzel) ne prezintă în lumina unui cod cultural elevat o nouă culegere de povestiri, care prin proiecțiile lor auctoriale deschid un complex orizont psihologic; un adevărat labirint epic (ca materie de cugetare ) ce comportă pe diferite registre numeroase ipostazieri spirituale.  

  

Titlul reflectă și angajarea într-un program hermeneutic, menit să exprime semnificațiile mesajelor ; de unde convingerea că, autoarea își recunoaște și vocația exegetică. Cu alte cuvinte, aplicarea formulei de lucru în discuție conduce lectorul spre înțelegerea nucleului tematic din însuși actul construcției modelatoare. Mai mult chiar : această înțelegere devine manifestare a propriei noastre posibilități de trecere înțelegătoare prin limpezimea descrierii actului existențial. De aceea, întâlnim pe traseele textuale coincidențe și identificări ontologice.  

  

Din această perspectivă, clarificarea sensurilor favorizează depășirea polisimboliei prin raportare la intenția care a prezidat elaborarea textului. Cum ? Tocmai prin vitalitatea profundă a suprasensului esențial, operativ, din matricea lingvistică, care-şi cunoaște bine identitatea verbală.  

  

Natura intențională a gândirii scriitoricești din demersul ontologic al operei se concentrează pe sfera relațiilor interumane, revelând astfel percepției virtutea ei de fundament al contactului naratoarei cu lumea valorilor.  

  

Tematica variată este însărcinată cu plenitudinea regăsirii fenomenelor contemporane din stratul superior al existenței vii : o demonstrează încărcătura predicatelor antropologice din ţesătura textelor ; însă în dimensiunea lingvistică, suita de verbe energice orientează, configurează și potențează seria acțiunilor. Fiind deci operație de expresie, limbajul scriiturii obiectizează, proiectează, fixează ceea ce fără ea ar rămâne închis în experiența conștiinței solitare.  

  

Fiecare personaj constituie și reconstituie ( prin suflul primit din centrul procesului creator ) aspecte, trăsături, particularități definitorii ale propriei individualități, adică are o unicitate adecvată exprimării existentului. Fericită deschidere semiotică, zic, derulată în limitele prezenței pentru a legitima opera !  

  

Dar vocea exploratoare ce desemnează prezentul, urcă și în timp, recompunând trecutul, printr-o constelație de scene, de indici, de cuvinte, tot mai deschis către ecourile memoriei. O regăsim aici pe scriitoarea care cuprinde lumea tinereții cu o privire exactă și proaspătă.  

  

Trăsătura fundamentală a artei sale narative o descoperim în sondarea profunzimilor conștiinței și în esențializarea Ființei de pe tensionatele cărări ale existenței. Și ar mai fi ceva : pentru demnitatea expresiei, autoarea infuzează cu inedit maxima sensului ; iar în succesiunea episodică, pasajele modelate au autencitate formulată, nu informulată.  

  

Sigur că, la o atentă examinare a cazurilor peregrinate pe calea nesfârșită a umanizării omului, sesizăm și o exaltare narativă : cum ar fi în primatul afectului ce se manifestă în simbioze curtenitoare, cavalerești, dominate simultan de accente puse pe aspirațiile inte-  

  

lectuale, or în surprinderea în contrasens dual a Erosului împătimit, cu a sa vrajă izvorâtă din voluptatea păcatului.  

  

“ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ este o carte revelatoare și ambițioasă în forme narative, purtătoare a unor veritabile raze de lumină, care se înscrie cu vocație artistică într-un vast dar estetic câmp vizual.  

  

2. José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España, en Revista de Literatura "Relatos, Poemas, Novelas", 2013: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”  

  

 

„El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernauti" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad.„  

  

4. Manuel Tiberio Bermudez, Jefe de Prensa Escritores Columbia, periodista, en Revista internacional de criterio actual “Redyacción”.Colombia, 2015 : “La presentación del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel” “Se ha publicado el volumen bilingue Español-Rumano de prosa corta con el título "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel…”

5. Juan A. Pellicer Nicolás, poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia en prestigiosa revista Espana, 2014 : “la escritora rumana de fama internacional y colaboradora de la revista Dr. Cornelia Păun Heinzel “ y en prólogo del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." , 2015 :  

  

“Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos.  

  Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector.  

 

En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo.  

 

Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo.  

 

El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas.  

 

“ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación.  

 

Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos.  

 

En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente.  

 

En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama.  

 

“Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos.  

 

La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo.  

 

Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente.  

 

“Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración.  

 

Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas.  

 

“El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora.  

 

A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas.  

 

Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones.  

 

7. Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor España en prólogo de libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." : “ Ante nuestros ojos el libro de relatos de Cornelia Paun, un mosaico de impactantes narraciones de fuerte tensión y angustia. Consigue que el lector viva las situaciones, como si en realidad fuera protagonista, son relatos crudos en los que comprobamos que es imposible romper con nuestro destino.  

  

La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro.  

  

“EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias.  

  

“El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas.  

  

“Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora.  

  

En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles”.  

  

8. Dr. Mab D´Ávilla Roberts- periodista, escritora Brasil en Antologia de Literatura, Peru, 2016: “Bella obra literaria. Eres genial. Tus letras me encantam. Gracias por compartir”.  

9. Escritor, novelista, poeta, profesor Israel Levy Ronny Benlabrat en Antologia de Literatura, Peru, 2016: ” Hermoso relato para hacer nuestros adolescentes mas felices, victoriosos y sensibles a la luz del alma. Felicitaciones por tan magnífico relato” , un abrazo desde Jerusalem, Ronny  

10. La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL Poesia Narrativa y Artmega, 2013: “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…”  

  

Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun  

  

Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun  

  

Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato.  

  

La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror.  

  

A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable.  

  

“El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente.  

  

Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun.  

  

Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun.  

  

Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad.  

  

En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual.  

  

Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun.  

  

Reseña de “Universidad-Cuerpo Y”  

  

En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse.  

  

Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar.  

  

“24 de horas entre vida y muerto”  

  

Impactante, mi querida Dra Paun!!! Muchas gracias por compartir su obra conmigo.  

  

Su 24 horas entre vida y muerte plantea una situación casi impensable claramente sumergida en la complejidad de un mundo lleno de falsedades, intereses y conflictos emocionales.  

  

Me ha sorprendido mucho esa situación de indefensión física dentro de la confusión mental del protagonista y sobe todo haber podido comprobar, reconozco que algo angustiada, hasta qué extremo ha podido llegar y qué desenlaces futuros podría ofrecer, puesto que esta obra incita a la reflexión.  

  

La complejidad y decadencia sociales viene siendo ya una seña característica en la personal obra de la Dra. Cornelia Paun.  

  

9. Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico en prestigiosa revista "Letras de Parnaso", Espana : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “  

“Bella obra con abundancia de sentimiento y claridad expositiva.  

  

Buenas letras, agradables imágenes, especial sensibilidad en su bellas descripciones. Un gusto seguir leyendo sus obras”  

  

 

“Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “  

  

11. Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„  

  

12. Maria Sanchez Fernández, escritora, España en revista de literatura Texas, USA: „Amor de Cernauti” es un cuento escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”...  

  

13. Maria Beatriz Vicentelo Cayo, Lima, periodista, Peru : ¡Hermoso relato ”La leyenda de las máscaras venecianas”presentado en forma ágil y entretenido, que capturó por la excelencia en su gramática y coherencia de actos al lector! Felicitaciones!! ¡Encantó realmente esta Leyenda de Máscaras ! Un placer leer esta narrative.  

  

14. AM. MOLKAS en Antologia de cuentos “Ficticia”, 2016 : “Amor de Cernauti – ”Shön, sehr shön, frau doktor Paun. Romántica historia: llena de reminiscencias campiranas y citadinas de la vieja, aristocrática, Europa del Este”.  

  

15. Escritor, editor Francisco A. Chiroleu, en Revista de Literatura, Rosario, Argentina, 2016: “Los textos que ofrecemos a continuación pueden parecer extraños en una primera mirada. Pero una vez que uno comienza su lectura ofrecen el otro lado, otra cara ,con una personalidad diferente que irá poco a poco atrapando al espectador y por qué no ,cambiándole el modo de ver la realidad.
Es que también la realidad no siempre es lo que se ve o se toca, hay mundos paralelos encerrados en una burbuja, una mota de polvo o detrás de una puerta tapiada. El infierno puede estar en una curva del camino o detrás de un amor no correspondido
Cornelia Paun Heinzel nos da otra lectura de un mundo cerrado que se derrumbó hace tiempo, pero que conserva ciertos privilegios políticos y económicos. Toda una estructura que por momentos cruje y muestra una dimensión que no se ve a simple vista.
Cada relato merece su relectura. Siempre encontraremos mas detalles, mas elementos de un viaje por un mundo devastado que esconde todavia alguna secreta esperanza “.

16. Escritora y Editora Ana Muela Sopeña, en Antologia 2015: ”Cornelia, es bellisimo tu poema. Consigues una suavidad inusitada en tu discurso. También a mi me ha gustado muchisimo el final.”  

  

„Muy buen relato“24 horas entre vida y muerte.”  

  

17. Escritor, Poeta, Paraguay, Ciudad de Luque, Oscar Distéfano , en Antologia, 2015: “Hermoso poema. Me gustó sobremanera la cohesión argumental, el precioso remate sobre la imagen del árbol.”  

  

18. Escritor Costa Rica, Coordinator Literario, Ronald Bonilla Carvial, 2015: “Hermoso lirismo desata este poema, bien, abrazos”  

  

19. Escritora Estela Rosa Foderé en Antologia “Imagen”, Peru, 2016: ”Destinos cruzatos” un relato profundo y reflexivo. La inocencia de lo niños es eje de ganancia para el delito. Por eso la educación y el saber, despierta las mentes y le da herramientas para defenderse en el camino de la vida. Un gusto enorme leerte.”  

  

20.. Poeta, narradora Lorena Rioseco Palacios, Chile: “Uno y miles de escenarios, me encantó tu estilo narrativo. Felicitaciones querida Poetisa, miles de estrellas llamen a tus letras para ser escribidas”  

  

21. Escritor Jaime Regal, Colombia, 2013: “belleza y ternura hay en tu obra, un gusto leerte”  

  

22. Escritor Yaneth Hernández Venezuela, 2013: “Bella obra mi querida amiga. Me ha encantado tu estilo. Amor infinito es el perdurable, ama el espíritu, lo valioso que guarda nuestro cuerpo. Hermoso. Un gusto leerte”.  

  

23. Luis Gonzalo Machado Sànchez, Ecuador, 2013: Hermosa composiciòn llena de ternura y romance. "Soy las flores del naranjo que te abrazan con su perfume" . Romàntico con la pasiòn y ternura que inspira el amor. Saludos cordiales amiga poeta, felicidades”.  

  

24. A.T., scriitor și editor U.S.A. : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia noastră a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei.  

  

Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, profesorul Constantinescu titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”.  

  

Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină.  

  

Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament.  

  

Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă.  

  

Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii.  

  

Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ”  

  

25. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc..  

  

26. Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfaţa la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile.  

  

Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !?  

  

Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului.  

.........................................................................................................................................................................................................................................................................  

În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare.  

  

27. Mihai Horga, poet , în Revista "Singur": “Dragoste de Cernăuţi” , O dureroasă odisee, povestită cu mult har, numit -talent... am citit fără pauză! Felicitări, Cornelia! oferi ingenuitate, sinceritate, prospețime, cui te citește...”  

" L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto.
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion. L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca  

Mihai Horga, poet în revista „Singur” : Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc, mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant, nu am regretat...

  

Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar, să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care, omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule, servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană, infectând societatea umană debusolată.  

  

Un cuplu tânăr - Paul și Isabela, își caută o casă pentru cuibul lor de fericire, urmărind oferte, variante, căi de rezolvare, după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi, în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt, fiind uciși în somn, enigma plutind ambiguu...  

  

Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură, dovedind un real talent, dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes, fără a divulga totul.  

 

  

28. Emanuel Stoica - scriitor Suedia: în postfaţa cărţii " El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”).  

Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare.  

29. Writer Eftikia Kapardeli , Greece: Dear friend DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL  

  

I read your stories and I found your word pragmatic and straight key flexible and realistic
Of course you have your personal style is sculpted into phrases and words that are joined with the daily life of large desires of "life"  

  

Term life often creates diverse but emotions play is complicated as in the story "the turn of destiny" for "vindication" without repetition seems plot "real scenario" and there usually is the role of "wife" like the social truth and sensitivity ethics  

  

The narration is excellent in all the stories like the description of the events that alternate quickly  

  

Excellent your narrative in history: "The love of Tsernovits" There are many emotions and usually passing look is more "deeply" more fundamental "narrative is hoped patience dreams sometimes come true and limits of Oblivion you can to define it as the Tsernovits remains in heart forever  

  

I read "It was known as the" Little Vienna ", a name that deserved full" In Tsernovits, a cosmopolitan city, a mixture of cultures and religions, the residents themselves learned how to live in peace and respect each other, tolerance it was not just a single word. Romanians, Jews, Germans, Poles, Ukrainians, Armenians and other minorities lived together peacefully in a spiritual atmosphere, with fun and ferment. There were no preconceived ethnic or religious hatred among the people  

  

Mentally I travel and I together with the author of this beautiful city with drunk with the scent of  

  

The language woven with harmony transports the reader to full understanding ... ..Oti see and touch and hear observe like to immortalize in a complete narrative dear Cornelia  

  

Personally, I liked the third your History THE SHOCK like little thriller with ............ I liked the prologue on the tram "The ride on tram 16 is a boat trip to the ancient with a sad driver. Your trail offers unique experiences.  

  

Just spend a hundred meters you enter another world, a timeless Valley of Tears. A gray kingdom like canvas painted in shades of gray, creating a depressive artist.  

  

From the sidewalk, dressed in a dark gray-blue skies ... Showing buildings constructed at the beginning of the century, abandoned without windows or windows, skinned walls, which revealed without shame the red brick that passed through the mists of time , remnants of walls "  

  

All this detailed description befits people who have power in the pen .... This proposal believe that a track of your character "As eternal seeker of beauty, I can admire among heaps of debris, delicate lacy detail above elliptical arches."
Thank you for giving me the opportunity to read your spiritual work
I wish you every success that you did  

  

Αγαπητή φίλη DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL  

  

Διάβασα τις Ιστορίες σου και βρήκα τον λόγο σου καλοζυγιασμένο ευθύβολο και καίριο ευέλικτο και ρεαλιστικό  

  

Φυσικά έχεις το προσωπικό σου ύφος που σμιλεύεται σε φράσεις και λέξεις που ενώνονται με την καθημερινότητα των μεγάλων επιθυμιών της « ζωής»  

  

Η πρόσκαιρη ζωή συχνά δημιουργεί ποικίλες συγκινήσεις όμως το παιχνίδι της είναι πολύπλοκο όπως στην ιστορία «στην στροφή του πεπρωμένου» για «δικαίωση» χωρίς επανάληψη Μοιάζει πλοκή «αληθινού σεναρίου » και εκεί συνήθως ρόλο παίζει η «γυναίκα» που μοιάζει με την αλήθεια κοινωνικής και της ηθικής ευαισθησίας  

  

Η αφήγηση είναι εξαιρετική σε όλες τις ιστορίες όπως και η περιγραφή των γεγονότων που εναλλάσσονται γρήγορα  

  

Εξαιρετική η αφήγηση σου στην Ιστορία :“Η αγάπη για το Τσέρνοβιτς“ Υπάρχουν πολλά συναισθήματα που ενώ μοιάζουν περαστικά συνήθως είναι πιο “ βαθιά “ πιο ουσιώδη “στην αφήγηση υπάρχει η ελπίδα η υπομονή τα όνειρα που άλλοτε γίνονται αληθινά και τα όρια της λήθης δεν μπορείς να τα ορίσεις αφού το Τσέρνοβιτς παραμένει στην καρδιά για πάντα  

  

Διαβάζω «Ήταν γνωστή σαν η «Μικρή Βιέννη», ένα όνομα που το άξιζε πλήρως» Στο Τσέρνοβιτς,μια κοσμοπολίτικη πόλη, ένα μίγμα πολιτισμών και θρησκειών, οι ίδιοι οι κάτοικοι έμαθαν πώς να ζουν ειρηνικά και να σέβονται ο ένας τον άλλο, η ανοχή δεν ήταν απλά μονο μια λέξη. Ρουμάνοι, Εβραίοι, Γερμανοί, Πολωνοί, Ουκρανοί, Αρμένιοι και άλλες μειονότητες ζούσαν μαζί ειρηνικά, σε μια πνευματική ατμόσφαιρα, με διασκέδαση και αναβρασμό. Δεν υπήρχαν προκαταλήψεις των εθνοτήτων ή θρησκευτικό μίσος μεταξύ των κατοίκων της.  

  

Νοερά ταξιδεύω και εγώ μαζί με την συγγραφέα σε αυτήν την όμορφη πόλη που με μεθά με το άρωμα της  

  

Η γλώσσα πλεγμένη με αρμονία μεταφέρει τον αναγνώστη σε πλήρη κατανόηση …..Οτι βλέπεις και παρατηρείς αγγίζεις και ακούς μοιάζει να το αποθανατίζεις σε μια πλήρη αφήγηση αγαπητή Cornelia  

  

Προσωπικά ,μου άρεσε η τρίτη Ιστορία σου ΤΟ ΣΟΚ που μοιάζει λίγο με θρίλερ …………Μου άρεσε ο πρόλογος σχετικά με το τραμ «Η βόλτα με το τραμ 16 είναι ένα ταξίδι με βάρκα στον Αρχαίων με ένα θλιβερό οδηγό. Η διαδρομή σου προσφέρει μοναδικές εμπειρίες.  

  

Μόλις περάσουν εκατό μέτρα μπαίνεις σε έναν άλλο κόσμο, μια διαχρονική Κοιλάδα των Δακρύων. Ένα γκρι βασίλειο σαν καμβάς βαμμένος σε αποχρώσεις του γκρι, η δημιουργία ενός καταθλιπτικού καλλιτέχνη. Από το πεζοδρόμιο, ντυμένο με σκούρες αποχρώσεις γκρι-μπλε του ουρανού ... Εμφανίζονται κτίρια που κατασκευάστηκαν στις αρχές του αιώνα, εγκαταλελειμμένα χωρίς τζάμια ή παράθυρα, ξεφλουδισμένους τοίχους, στους οποίους αποκαλύπτεται χωρίς ντροπή το κόκκινο τούβλο που πέρασε μέσα από τα βάθη των αιώνων, απομεινάρια των τοίχων»  

  

Όλη αυτή η λεπτομερής περιγραφή αρμόζει σε ανθρώπους που έχουν δύναμη στην πένα …. Αυτή η πρόταση πιστεύω ότι ένα κομμάτι και του δικού σας χαρακτήρα «Ως αιώνιος αναζητητής της ομορφιάς, μπορώ να θαυμάζω μεταξύ των σωρών από συντρίμμια, ευαίσθητες δαντελωτές λεπτομέρειες, πάνω από τις ελλειπτικές αψίδες.»  

  

Ευχαριστώ που μου δώσατε τη ευκαιρία να διαβάσω το πνευματικο σας εργο  

  

Εύχομαι από καρδιάς κάθε επιτυχία σε ότι κάνατε  

  

 

.1. DR. MARIAN GHERVAN, Editor en jefe de la “REVISTA de LITERATURA RUMANA” :  

"Cornelia Păun Heinzel es la escritora que con su sensibilidad y realismo completa con su arte literaria la espiritualidad cultural rumana.  

La narracion en prosa de la escritora es presentada en tercera persona generando objetividad y desapego, una aparente falta de implicacion como la de un reportaje. El modo de pensar y de actuar( manifestar) de los personajes, el ambiente en el cual se manifiestan, los hechos relevantes que los caracterizan, ocultan las multiples facetas de la realidad mas alla de la cual se hace sentir(se esta sintiendo) muy sutil, la implicacion de la autora, incluso una cierta feminidad.  

“Amor de Cernauti” es una historia conmovedora sin adornos estilisticos innecesarios(inutiles),obra de un escritor maduro, que aporta el pasado en el presente, una mirada nostalgica sobre una parte de la espiritualidad rumana.  

“Amor de Cernauti”, aunque es(sea) un relato, nos parece una novela , por supuesto, una micro novela, siendo una de las pocas prosas de la literatura rumana dedicada a la zona de Cernauti que era parte del reino de Moladavia, dirigido por Esteban el Grande, antiguo territorio de los rumanos moldavos, hoy en dia , parte de Ucraina".  

30. Scriitorul Marin Ifrim : Felicitări pentru premiul internaţional ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 5 iunie 2017  

31. Scriitorul Sorin Cerin :Vă admir şi vă citesc de mult timp, considerându-vă una dintre cele mai mari valori naţionale şi nu numai. Pe lângă marea dumneavoastră frumuseţe fizică se suprapune şi cea intelectuală pe care o respect mai mult ca orice altceva. Vă iubesc creaţia mai mult ca oricine altcineva. Sunteţi deosebit de profundă iar metaforele şi gândurile, sentimentele dumneavoastră devin metalul preţios al fiecărui suflet ! Cu drag Sorin Cerin 24 mai 2014

Dr. Cornelia Păun Heinzel a avut repartiţie dublă în învăţământ şi cercetare, domeniu în care a lucrat continuu de la absolvirea facultăţii, în calitate de cadru didactic la Universitatea Braşov şi la colegii de elită din Bucureşti: Colegiul Naţional ”Ghe. Lazăr”, Colegiul Naţional ”I. L. Caragiale”, Colegiul German "Goethe", Colegiul Naţional ”Dimitrie Cantemir”, Colegiul Naţional ”Mihai Eminescu”, Colegiul Naţional ”Elena Cuza” (pedagogic), Liceul de Arte ”N. Tonitza”, Colegiul Economic ”Costin Kiriţescu”, Liceul Teoretic Bulgar ”Hristo Botev”, Colegiul ”Traian”, Liceul ”Dimitrie Paciurea”, Colegiul ”Ghe. Asachi”, Colegiul ”Petre Maior”, Colegiul de Aeronautică ”Henri Coandă”, Colegiul de Chimie ”Costin Neniţescu”, Liceul Waldorf şi din Braşov: Colegiul Energetic “Remus Răduleţ”, Colegiul ”Sfinţii Voievozi”, Colegiul de Transporturi Feroviare. 

: ”DOAMNA GURU”

„Vaaai ! gândi Buzunărici. Mi-au dispărut toţi banii din cont! Şi nu pot să fac nimic. Nu pot reclama la nimeni, niciunde. Şi dacă aş reclama, tot ar fi degeaba, că doar chiar noi am construit o astfel de nouă orânduire, în care să nu poată rezolva nimeni vreo reclamaţie, pentru că nu este luată în considerare ! Dar nu am crezut că voi avea nevoie vreodată de aşa ceva. Că doar eu sunt superior, nu sunt un om de rând...”.
Apoi bărbatul îşi reveni optimist, cum îi era felul, ca întotdeauna: „Măcar nu am păţit-o singur. Unii dintre stimabilii mei colegi au fost şi ei desigur clienţii viclenei doamne Guru şi au fost păcăliţi în acelaşi mod. Şi, desigur, la fel ca şi mine, nu pot face nimic...
.................................................................................................................
Marina Cotineaţă se născuse în Bumbăreţu de Jos, un sătuc uitat de lume, din centrul Moldovei. Când era elevă în clasa a doua primară, la testarea nivelului inteligenţei ce s-a făcut în şcoală, Marina primise punctajul cel mai scăzut, deoarece avea capacitatea de înţelegere, puterea de judecată, priceperea de a desprinde esenţialul, de a analiza, de a sistematiza, de a stabili legături, spiritul de investigaţie al unui copil de 3-4 ani. Dar era prima, atunci când făcea răutăţi colegilor de clasă şi vecinilor de casă, din cătunul în care locuia.
Se mută curând la oraş, cu familia, unde termină cu greu şcoala gimnazială şi apoi liceul la seral. După absolvire se angajă la întreprinderea textilă “Omătul mare”, unde primise repartizare, la un laborator de chimie, având ca sarcină spălarea eprubetelor utilizate. Dar de năravul de a face rău celor ce o înconjurau, nu se lepădă de niciun fel. Era plăcerea ei înnăscută şi nu era pe deplin mulţumită dacă nu făcea o răutate cuiva din jurul său.
Tovarăşii de partid din întreprindere au observat acest lucru imediat. Au semnalat superiorilor constatarea lor şi aceştia au avut ideea rapid să o racoleze ca turnătoare.
-Aşa talent, ca al dumneavoastră, tovarăşă Marina, mai rar ! Păcat să se piardă pe apa sâmbetei! Aţi avea la noi activitate intensă ca turnătoare şi veţi fi recompensată pe măsură, cu bani şi nu numai...
Şi de atunci Marina, cu plăcere, pâra pe toţi vecinii, pe toţi colegii din jurul său ce fac, ce zic... şi îi plăcea la nebunie să inventeze tot felul de grozăvii despre aceştia, ca sărmanii să aibă cât mai multe necazuri.
Într-o zi, primi de la activistul Drăgăvei o propunere tentantă.
-Tovarăşă Cotineaţă! Avem pe tov Coruptino, om de al nostru, din popor,  din Bumbăreţu de Sus, care pârăşte la fel de sârguincios ca dumneata, pe toţi oamenii cunoscuţi cu care este în contact. Lucrează ca hamal la secţia vecină. Descarcă recipienţii primiţi cu substanţe chimice.  Este cam materialist, ce-i drept, mai face el ceva excrocherii, că-i specialist în aşa ceva. Chiar dacă au mai dispărut o parte din materialele chimice cărate de el, noi l-am scăpat mereu basma curată, ca recompensă pentru serviciile ce ni le-a adus. Voi doi, împreună, cred că veţi face o echipă bună. Dorim rapid să vă unim. Credem că rezultatele în cuplu vor fi spectaculoase. Vorba aceea : ”Unde-s doi, puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte...”.
Şi tovarăşii le programară curând o întâlnire, la o seară de dans organizată pentru tinerii muncitori din cadrul întreprinderii.
Iar Marina şi Dorel au constatat din prima privire, că se potriveau unul cu altul, ca sacul cu peticul. Amândoi pârau cu nesaţ pe colegii lor harnici, care îşi vedeau serios de lucru, neştiind că se află sub atenta observaţie a perechii Coruptino. Împreună, tinerii cumulau informaţiile primite de fiecare şi îşi dădeau unul altuia idei, care mai de care mai malefice. Lucrul acesta îi apropia cel mai mult. Aveau preocupări şi pasiuni comune! Să facă cât mai mult rău celor din jurul lor şi apoi să se bucure de victorii ! Şi, ca urmare, căsătoria dintre ei apăru ca ceva firesc.
Dar totul nu dură mult. Regimul socialist se schimbă şi cum Securitatea comunistă nu mai exista, activitatea de pâră nu se mai desfăşura. Marina şi Doru îşi pierduseră obiectul activităţii lor, dar şi pasiunea lor cea mai mare. Chiar îi simţeau lipsa pe deplin.
Până când într-o zi, femeia se trezi în laboratorul întreprinderii unde lucra, cu doamna profesor universitar doctor Safta Bramburilă, din Jegmăneşti.
- Am aflat de activitatea efervescentă de turnător pe care aţi desfăşurat-o cu conştiinciozitate. Nu doriţi să vă înscrieţi la mine la facultate? Sunt locuri cu duiumul şi nimeni nu mai vrea în ziua de azi să urmeze “Chimia”. Nici nu ar avea de ce, că n-ar avea ce să facă cu ea. Dumneavoastră însă, o veţi folosi cu sârg. Vă trebuie doar un carton, o licenţă universitară. Nu contează specializarea. După ce absolviţi, veţi deveni mâna mea dreaptă. De oameni aşa ca dumneavoastră, am eu nevoie în viitor. Vă angajez începând chiar de acum, ca secretară, la mine la cabinet. Când veţi termina facultatea, veţi ajunge în postura cea mai ridicată, veţi putea face absolut ce doriţi... Împreună vom schimba lumea! Vom distruge tot... ce e vechi, bineânţeles...
Şi după cinci ani, previziunile doamnei Safta Bramburilă se îndepliniră întocmai. Ba chiar aşteptările au fost depăşite. Şi Marina se gândi că este născută într-o zodie norocoasă.
................................................................................................................
Doamna Coruptino avea motiv de a veni la Comisie pentru a găsi noi clienţi pentru salonul său, deschis recent, După douăzeci de ani, activitatea sa veșnică de director general la „Direcţia pentru Asigurarea, dezvoltarea şi protecţia corupţiei în managementul resurselor umane Acum Marina dorea să facă ceva nou. Ceva ce nu se cumpără cu bani.
din ìnvăţământ și susţinerea abuzurilor directorilor și inspectorilor”, cu seculara sa echipă magnifică: domnul director Hoţomanu și domnul inspector Șpăghelniţă, nu îi era de ajuns şi acum gândea “M-am plictisit să tot vând posturi didactice... şi nedidactice, să primesc permanent şpăgi pentru aprobările pe care le dau, pentru cursuri de formare, pentru noile specializări şi direcţii în universităţi, şi atâtea altele... Cine nu vine la mine cu mălaiul, nu are nicio şansă de rezolvare. Parcă nu mă mai distrează nici să fac legi şi metodologii cât mai ciudate cu putinţă, în aşa fel încât să-mi bat joc de bieţii oameni, în modul cel mai diabolic posibil. A venit însă unul, absolvent de Școala complementară, instituţia şcolară la care mergeau cei cu intelect redus și m-a ìntrecut – a făcut chiar funeraliile la tot sistemul. A făcut fiecare unitate de învăţământ după modelul Berevoieşti. Eu, mi-am epuizat tot arsenalul. Am urmărit şi şicanat cât am putut de mult, toţi supradotaţii din învăţământ. Să rămână cât mai puţini în educaţie, dacă este posibil, chiar niciunul. Mi-am revărsat pe ei, toată ura şi răutăţile de care sunt în stare, în poziţia înaltă ce o deţin. Doar lucrul acesta era plăcerea mea, încă de când eram mică. Acum însă, o fac pe scară largă. Am un salariu fabulos, afaceri de milioane şi pot să-mi îndeplinesc visurile cele mai costisitoare, să-mi cumpăr absolut orice, deşi am parte numai de gratuităţi - alimentele şi consumabilele zilnice, casele, vilele, apartamentele cu care m-am împroprietărit, primite cadou, fără să dau vreun leu. Iar ieşirile mele în străinătate în toate colţurile lumii, le-am făcut numai pe banii statului. Am mai primit şi diurnă, şi bani stivă din programe, transportul gratuit ca o prinţesă milionară, fiind cazată în cele mai luxoase hoteluri de pe mapamond, având finanţarea de la buget. Viaţa mea de familie în exterior pare multora ideală. Dar în realitate, doar eu ştiu că e pe butuci demult timp. Am o fată, la liceu, dar numai când îi aud numele profesorii îi pun deja zece şi o premiază la olimpiade şi concursuri. Nu trebuie să mă ocup de ea deloc. Dorel al meu însă e demult timp nefuncţional Doar banii şi afacerile pe care eu i le aranjez cu ministerul îl mai interesează. Câştigă soţul meu bani cu nemiluita. Şi după cum îi era vechiul obicei, ca să nu fie în pericol pentru excrocheriile făcute, pârăşte cu înverşunare persoanele cu care a avut tangenţă, în afacerile sale dubioase desfăşurate. Astfel, el scăpă curat şi nevătămat şi rămâne şi cu sumele fantastice câştigate. Ce băiat deştept, Dorel al meu! La excrocherii, desigur !“
Acum Marina dorea să facă ceva nou. Ceva ce nu se cumpără cu bani. Şi ocazia apăru pe neaşteptate, odată cu numirea în Minister, ca director, a domnului Necşulea, venit şi el după revoluţie, la fel ca şi ea, cu renumitul program “Prostul satului”, din Poşirca, un cătun sărac, uitat de lume, în capitală, pentru a deveni direct profesor universitar, căci era absolvent de vestita şcoală securisto-comunistă “Ştefan Gheorghiu”. Atunci Marina a avut norocul să îl cunoască. Soarta îi surâse din nou, ca atunci când i-a fost scoasă în cale doamna profesor Bramburilă de la Universitate. Deveni întâi studenta bărbatului şi apoi discipola practicilor acestuia. Ceea ce învăţase de la d-l Necşulea, un adevărat maestru guru, a fost magnific ! Şi acum folosea din plin învăţăturile şi deprinderile formate, în cabinetul ce şi-l înfiinţase recent, devenind ea la rândul ei, persoana care îi forma şi îi îndruma pe alţii. „Am devenit acum, eu, Doamna Guru!” gândi extaziată femeia. 

Ms Coruptino had reason to come to the Commission to find new clients for her newly opened salon Madame Coruptino had a serious season for presenting herself at the commitee. She wanted to fiind new clients for the recently opened peat natural therapy salon.

Marina was a very thin woman, about 1.70 centimeters tall, with a sharp nose, like a beak of finesse, thin lips, small eyes that played in the head like fireflies and evil eyes. She had short-haired, permanent haircutted hair, blonde-dyed platinum.

Marina was a very then woman 1,70 m tall, with a pointy nase , thin lips, small eyes wich played in her head like fireflies and a mean look.

She had short curly hair dyed platinum blonde.
Marina era o femeie foarte slabă, de aproximativ 1,70 centimetri înălţime, cu un nas ascuţit, ca un cioc de cinteză, buze subţiri, ochi mici, care-i jucau în cap ca nişte licurici şi privirea răutăcioasă. Avea părul tuns scurt, făcut permanent, cu onduleuri, vopsit blond platinat. 
- What a delight, Mrs. Coruptino! a sixty-year-old man exclaimed, elegantly dressed as his eyes slid open after the woman. But what wind does it bring to us? the man continued, his voice soft.
-Sucha plesure meeting , madame Coruptino, said a sixty yearold man, elegant ly dressed. Whose eyes gentily fallowed the woman’s marees. What lenerys you hin the man continued with a sweet voices.
- Ce încântare, doamna Coruptino ! exclamă un bărbat de vreo şaizeci de ani, îmbrăcat elegant în timp ce ochii i se scurgeau languros după femeie. Dar ce vânt vă aduce pe la noi ? continuă cu glas mieros omul.
He is Buzunărici, the clown, former builder, today... Ohhh Is I was a dancer, today I would be a big senator the woman thought looking at a middle aged women, with her nase up in the o . air.
"It's Mr. Buzunari, a former welder, today ... Ufff! If I were a dancing bar, I would have been a great senator today, "thought the woman, looking at a woman between two ages, her nose thrown into the wind. "But my Dorel would not have left me in any way! And anyway, time is not lost. I do not know what the future holds for me, that since I know I'm succeeding in success without any problems. It's like I signed a pact with the devil. Or... maybe even... ".
„E domnul Buzunărici, fost sudor, astăzi... Ufff ! Dacă aş fi fost şi eu la bară dansatoare, astăzi aş fi fost mare senatoare”, gândi femeia urmărind cu privirea o femeie între două vârste, cu nasul aruncat în vânt. „Dar Dorel al meu nu m-ar fi lăsat de niciun fel! Şi oricum timpul nu este pierdut. Nu se ştie ce-mi rezervă viitorul, că de când mă ştiu trec din succes în succes, fără nicio problemă. Parcă aş fi semnat un pact cu diavolul. Sau... poate chiar... ”.
- Aaaa that’s easy said the woman. An exceptance for a private university , said the women.
Aaaa! A trifle! the woman replied. An approval
  for a private university, let's do some students, too few at us! In my native village, two are left without a license, and I can not let myself, who assure education at the highest levels of corruption, to do so. There is no villager who does not do the faculty. - Aaaa! Un fleac! răspunse femeia. O aprobare pentru o universitate particulară, să mai facem ceva studenţi, că-s prea puţini la noi! La mine în cătunul natal, au mai rămas doi fără licenţă şi nu pot să las eu, care asigur educaţia la cotele cele mai înalte ale corupţiei, aşa ceva să se întâmple. Să nu existe vreun sătean care să nu facă facultatea.


I will be expecting you soon in my mew cabinet renomed for natural therapy. The woman gaw aroay leusi new card that contained information about the adress and the phone number along with a cofarful flyer fullof suggestive images.
You, however, said the woman's voice and body, and I was soon waiting for you in my famous office for a natural therapy session. And the woman stretched out the presentation card, on which the address and phone were printed, along with a beautifully colored folder full of suggestive images.
Pe dumneavoastră însă, spuse unduindu-şi vocea şi trupul femeia, vă aştept curând la mine, în cabinetul meu renumit, pentru o şedinţă de terapie naturistă. Şi femeia întinse cartonaşul de prezentare, pe care erau inscripţionate adresa şi telefonul împreună cu un pliant frumos colorat, plin de imagini sugestive.
- Nu o să regretaţi deloc! Vă veţi simţi ca un flăcău de douăzeci de ani! Trebuie numai să vă programaţi. Am foarte mulţi clienţi, numai personalităţi, aşa ca dumneavoastră! continuă femeia. Toţi pacienţii mei au fost încântaţi şi au revenit la mine cu plăcere.
- Într-adevăr după munca asiduă depusă, trebuie şi relaxare. Am văzut în ultimii ani toată lumea. M-am săturat chiar şi de cele mai scumpe şi mai exotice locuri, că bani am stivă, slavă domnului. Merg frecvent la toate tipurile de saloane posibile: de masaj, de gimnastică de întreţinere, de coafură, de cosmetică pentru manichiură, pedichiură,   vopsit, epilat, pensat... Am nevoie însă de altceva, de ceva nou... şi cred că dumneavoastră, sunteţi calea spre aşa ceva... spuse bărbatul.
- Cu siguranţă, stimate domnule Buzunărici.
..............................................................................................................
Trecu o săptămână şi doamna Coruptino primi un telefon, în timp ce se afla în cabinetul său de la minister.
- Sunt Sile Buzunărici. Mi-aţi făcut recent o invitaţie la distinsul dumneavoastră cabinet. Vreau să mă schimb, să devin alt om. Să-mi spuneţi numai cât costă şedinţa, ca să transfer banii în contul dumneavoastră. Pentru mine acest lucru nu este o problemă.
- Miercuri, domnia voastră, la prânz, vă aştept la adresa de pe pliant. Veţi fi mulţumit cu adevărat, de ceea ce se va petrece cu dumneavoastră, îi spuse femeia veselă.
.....................................................................................................................
Buzunărici coborâ cu greutate din jeep-ul său ultimul tip, pe care-l cumpărase recent. Era în faţa unei vile impunătoare, ca un palat din poveşti. „Are de unde să scoată, ca şi noi”, gândi bărbatul. „Şi salariul său imens, din care ar trăi un sat întreg, e nimica toată pentru doamna Coruptino, comparativ cu ce scoate ea pe lângă. Doar ştiu şi eu ce înseamnă să curgă banii şuvoi, ca dintr-o fântână arteziană cu funcţionare continua”.
Sună şi poarta i se deschise automat. Parcurse o bucată pe jos, pe o alee pietruită, străjuită de o parte şi de alta de statui fermecătoare, din marmură albă, până la uşa vilei. Femeia îl aştepta la intrare, pe faţa având zâmbetul său viclean, caracteristic.
Buzunărici nu ştia de ce să fie mai fascinat, de femeie, care chiar dacă nu era o frumuseţe şi trecuse cu mult peste patruzeci de ani, era înveşmântată într-o rochie senzuală, transparentă, de voal roşu ca sângele sau de interiorul vilei. Inima începu să-i bată cu putere. Atmosfera ce-l înconjura era una incredibilă. Avea senzaţia că păşise direct în paradis.
În nişte vase de lut pictate ardeau lumânări sferice, conice, paralelipipedice sau piramidale viu colorate, care degajau arome incredibile iar urechile păreau vrăjite de armonii muzicale ademenitoare asemeni sirenelor din basme, care îţi luau minţile în totalitate. Bărbatului i se păru că doamna Coruptino, pentru un moment cea mai minunată fiinţă femeiască de pe Terra, cea mai frumoasă femeie de pe pământ.
- Îmi pare bine că aţi venit domnule Buzunărici ! îl îmbie aceasta.
- Vasile ! sau Sile! Spuneţi-mi pe numele mic, spuse bărbatul încântat.
- Desigur domnule Sudo..., Sena..., Sile, spuse Marina, şovâind. Trebuie însă, întâi, să lăsaţi necazurile, grijile, preocupările de zi cu zi deoparte. Să vă îndepărtaţi de ele.
- Şiii... cum pot face aceasta ? întrebă mirat Buzunărici. Stivele de bănet apasă asupra mea covârşitor. Şi grija că nu mai am ce face cu ele...
- Nicio problemă ! Vă voi scăpa eu rapid de aceste greutăţi, ce vă îmbătrânesc sufletul cu o sută de ani. Toate hainele acestea vă încorsetează, spuse femeia arătând spre costumul elegant al bărbatului. Vă limitează dezvoltarea personală, câmpul propriu de acţiune, de desfăşurare. Trebuie să fiţi liber, nimic să nu vă îngrădească spiritul, care trebuie să poată zbura nestingherit. Eliberaţi-vă de tot ce vă deranjează, din jur.. începând cu cravata, sacoul... şi apoi restul...
- Bine, dar... dumneavoastră.. se bâlbâi încurcat bărbatul.
- Nicio problemă domnule Sudo..., Sena..., adică Sile, spuse femeia. Voi proceda şi eu la fel. Mă voi lepăda de voalul vaporos ce mă înconjoară, pentru a intra împreună în paradisul lumilor... şi femeia îşi aruncă veşmântul cu viteză la distanţă. Se apropie apoi de Buzunărici şi îl ajută delicat să se lepede şi el de veşminte, încât acesta nici nu realiză când ajunse în costumul lui Adam. Miresmele ce se degajau printr-un fum învăluitor, muzica fermecătoare, atmosfera ademenitoare, atingerile femeii, toate i se păreau miraculoase...
- Serviţi, spuse femeia, întinzându-i o ceaşcă fierbinte, cu o băutură roşiatică, din care aburii îmbietori se încolăceau haotic prin atmosferă. E delicios ! Are şi roiboos african !
- Dar.. nu e... nu e otrăvitor ? se încurcă Vasile, amintindu-şi că citise recent aşa ceva.
- Nicidecum! Gustaţi! E o licoare magică. Veţi pătrunde în lumea visurilor feerice, în care orice doriţi este realizabil, orice e posibil şi vi se poate îndeplini.
Bărbatul sorbi lichidul şi apoi continuă cu nesaţ. “Într-adevăr este o poţiune magică, la care doar zeii au acces, adică cei ca mine...”, gândi el.
Femeia se aşeză la un moment dat în poziţia lotus, pe o pernă imensă, albastră de satin. Şi făcu semn bărbatului să facă acelaşi lucru, arătând spre perna aflată la doi metri în apropiere. Bărbatul se aşeză imitând cu greu postura mentorei sale. Nu mai încercase până atunci să stea vreodată în această poziţie. Ajunseseră astfel, faţă în faţă. Din vasele cu lumânări fumegânde au început să se degaje aburi, din ce în ce mai deşi, creând o pânză fină de fum. Buzunărici simţi cum totul se învârte în jurul său, era complet ameţit şi nu mai ştia dacă ceea ce se întâmplă este vis sau realitate. Privirea ajunse necontrolat pe sânii mici, uscaţi şi căzuţi ai femeii şi coborâ lent, apoi deveni curajos, determinat de atitudinea lipsită de pudoare a femeii. “Doar este psiholoagă, nu are inhibiţii!” îşi spuse el,  „Cred că şedinţa naturistă      şi-a meritat toţi banii, pe deplin!”.
Ritmurile muzicale începură treptat să se intensifice şi involuntar cei doi începură să danseze în ritmul lor. Părea un ritual sălbatic de împerechere al unui trib african. Vasile observă mirat cum simţurile îi explodaseră şi realiză că, aşa cum îi spusese femeia, se simţea ca în tinereţe, deşi de mult timp nu mai îşi amintea cum a fost...
Doamna Guru dansa, gesticula şi vorbea continuu. Vasile simţi cum cuvintele acesteia, pătrundeau miraculos în orice fărâmă a corpului său, invadau fiecare firicel de sânge ce curgea prin venele sale, atingeau delicat fiecare centimetru de piele ce-i acoperea trupul, asemeni aromelor de nedescris care-i invadau nările şi care difuzau haotic în interiorul său. Notele muzicale picurau strecurându-se fin în tot corpul său, ca ambrozia în paharele zeilor. “Sunt deja altul! Am atâta energie în mine, ca un adolescent” gândi Vasile impresionat. “Parcă am fi împreună într-un câmp magnetic uriaş. Am devenit deodată cei mai minunaţi şi mai fericiţi oameni de pe pământ”.
- Acum, trebuie să vă curăţ de toate relele din corpul dumneavoastră, pe care le-aţi colectat de la persoanele din jur, cu care aţi fost în contact. Întindeţi-vă pe spate în acest loc, spuse Marina arătând spre un pat foarte jos, din mijlocul încăperii.
Buzunărici se aşeză şi observă cum corpul său pătrunse interiorul de burete al tapiseriei, până aproape de podea. Simţi apoi un miros de fân proaspăt, care îi aducea aminte de copilăria sa, de sătucul natal. Crezu întâi că i se pare. Dar văzu imediat pe Marina în timp ce îi acoperea corpul, îl învăluia cu firele uscate ce-l furnicau şi îl înţepau în acelaşi timp. Femeia îl înfăşură apoi strâns, complet, ca într-un giulgiu, cu un cearceaf alb. Se roti în continuare în jurul patului cu mâinile ridicate în aer, ţinând în ele vase cu lumânări parfumate, din care zburau miresmele ciudate, atrăgătoare cu care se obişnuise.
Bărbatul simţi că nu mai ştie ce se întâmplă cu el. Când se trezi, Marina tocmai se trudea să-l dezvelească de învelişul aspru, de paie.
- Acum a ieşit tot răul din interiorul dumneavoastră. Uitaţi-l! spuse femeia arătând fostul cearceaf alb, înnegrit complet, ca de fum şi funingine. Acum sunteţi curat şi nevinovat ca un bebeluş nou născut. Iar pânza murdară o aruncăm la gunoi, să îndepărtăm toate relele ce  s-au strâns în ea până în prezent.
- Ooo.. chiar aşa mă şi simt! răspunse Vasile uimit. Parcă aş fi un prunc!  
Domnul Buzunărici veni silitor, cu plăcere şi la următoarele şedinţe de terapie programate de fermecătoarea Marina.
„Cred că profesorii mei de la şcoală m-au subapreciat. Dacă ar vedea, cum îmi bat joc acum, de toţi, oare ce ar zice?” gândea încântată femeia. “Creativitatea mea se manifestă acum la cote ridicate”.
                                                   Epilog
Trecuseră cinci luni pline de magie cu fermecătoarea doamnă Guru.
Dreamy, Buzunărici was sitted at a table in a euxopious restaurant situated on the French Riviera.  The had quot quished his consumptions where disbusing.
Buzunărici se afla visător pe Coasta de Azur în restaurantul hotelului luxos unde era cazat. Terminase de servit masa şi chelnerul disperat veni cu nota de plată. În ţară i se decontau consumaţiile. Aici, însă...
-  Stimate domn, conturile dumneavoastră sunt goale. Nu mai este niciun euro în ele. Mai aveţi cumva altele ? întrebă omul, cunoscându-l pe Vasile, ca vechi client al localului, care-i lăsa totdeauna generos, ca un prinţ arab, bacşişuri grase.
-       -Dear sir, your acconts are empty. You don’t have anywere euros left. Don’t you by any drance, have any others, asked the waiter
Who know Vasile as an old customer of the restaurant...... he was as generous as an arabian prince and he gave... him hat by tips.
-       This can’t la possible , I have herge... amontout.. money that flow like water in my acconts day and night from my businesses. Here is no chance that they  can be empty.

-       Look, for ....... s waiter

-       Is they disseared miracoulosly, amazing just like my magnificent feelings     from when I was going B had a revelation God, were  they se expensive

- Nu se poate, eu am bani cu duiumul ! Care se revarsă în conturi zi şi noapte, din afacerile mele, ca dintr-un izvor nesecat. Nu se poate, să nu mai fie nimic în ele!
- Uitaţi-vă şi dumneavoastră, spuse chelnerul necăjit.
- Au dispărut în mod miraculos....   miraculos.... exact ca trăirile mele magnifice, de flăcău, din ultimul timp... Şi avu imediat o revelaţie. „Doamne, atât de mult m-au costat?
Au fost ca un pact cu diavolul!
Şi în faţa ochilor îi apăru imediat doamna Coruptino, o dulce, dar adevărată întruchipare malefică, căreia el îi dezvăluise inocent, printre aburii feerici ce-l invadau în timpul şedinţelor de terapie, conturile sale secrete... şi văzu, pentru o clipă, cum banii săi dansând pe ritmuri îndrăcite, plutind în aromele ademenitoare dispar ca prin farmec, în ceaţa aburilor misterioşi degajaţi printre sunetele discrete, ameţitoare ale şedinţelor fermecătoarei Marina...