escritora, poeta y profesora de origen rumano. Es Doctora en Robótica Industrial por la Universidad Politécnica de Bucarest y está en posesión de la Maestría en Gestión y Evaluación de la Educación por la Universidad de Bucarest y la Maestría en Filología por la Universidad de Bucarest. Tiene asimismo la Licenciatura en Letras por la Universidad de Brașov. Su obra científica es rica y variada, contando con seis libros como autora y más de 200 artículos publicados en revistas de especialidad en Rumanía y en el extranjero.
Muestras de su obra se halla incluida en compendios antológicos como “Encyclopedie Poetry” EE UU, Portal
Electrónico Mundial de literatura " Lexía" de la ciudad de Rosario - Dicho portal reúne a los más prestigiosos poetas de todos los países del mundo, “L’Anthologie de Poemes d’Amour”, 2013, Francia, Poetas del Siglo XXI. Antología de Poesía Mundial, 2014, España, “Arte poética” Antologia de la Poesia Universal, "Rostros y Versos", 2014, Antología de Poesía Castellana, 2014, Antologia “Poesia de mujer del Mundo”, 2015, España, Antología del Cuento “Ficticia” España, Antología de la Poesía Rumana Contemporánea, Meridian Letras Universales y Antología de Escritores del Mundo, Antologia “Poetare”,"Antología de la poesía rumana contemporánea" Meridian Letras Universale, Eposs, "Antología de prosa cortas rumanas contemporáneas del Mundo", "Antologia del escritores del mundo", 2013, "Antologia de epigramas", "Antologia de lirica universala", Antologia "Actores entre Suenos", 2016, etc. y otras obras de colaboración. Es miembro de la Prensa Transatlántico y de Poetas del mundo, edita "ANTHOLOGIE MULTILINGUA".
LIBROS DE LITERATURA PUBLICADOS: 1, „El cartero nunca más llama dos veces” O „Sueños...sueños...sueños...”- en rumano y espanol 2. En curso de publicar „EL LABERINTO DE LAS DESTINOS” y 3. “The Transatlantic Dream”.
Cornelia PĂUN -
cu pseudonimul Cornelia PĂUN HEINZEL, după numele bunicii din partea mamei care provenea dintr-o familie austriacă –
tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena, s-a născut la
Braşov şi este scriitoare, poetă, jurnalistă membră a Presei Internaţionale,
filolog şi profesor doctor.
Păun Cornelia este profesor doctor inginer, cu titlul de
Doctor în Roboţi Industriali, din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti,
Master în Management şi Evaluare Educaţională, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Master în Didactica
Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti,
licenţiată și șefă de promoție în Filologie, Limba şi Literatura română - Limba
şi Literatura franceză, Facultatea de Litere. A absolvit printre primii secţia
şi FacultateaTCM a Universităţii Brașov.
A mai absolvit trei cursuri postuniversitare la
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Bucureşti,
Psihologie Specială şi Universitatea
Politehnică Bucureşti şi este şi inginer Transporturi UPB.
În 2010 a câştigat o bursă Goethe Institut, München,
Germania, specializarea “Multimedia-Führerschein DaF”: Das
Internet als Quelle für Materialien und Projekte (Kommunikationsprojekte im
Unterricht; Das Internet als Quelle für Arbeitsmaterial; Übungen ubd
didaktisiertes Material aus den Internet; Internet projekte planen und
dürchführen).
Păun Cornelia a debutat ca scriitoare în Revue de
culture, critique et imagination „Asymetria”, Franţa, ca poetă şi
colaboratoare în cadrul revistei
„Agero-Stuttgart” Germania, Magazin
cultural și de informație și al Agenţiei
de Presă, Nürnberg. Este
membru al presei internaţionale şi al “Poetas del Mundo”, editează
"ANTHOLOGIEMULTILINGUA", fiind
prezentă în “Encyclopedie Poetry” USA, Portalul Mondial de literatură
"Lexía" al oraşului Rosario, Argentina care reuneşte cei mai
prestigioşi scriitori şi poeţi din toate ţările lumii şi în mai multe Antologii
ale scriitorilor şi poeţilor din întreaga lume printre care:
" L’Anthologie
des Poèmes d’amour francophones”, Franţa, 2013, “Antologia de la
poesia castellana”, 2014, Espana, “Arte poética” Antologia
de la Poesia Universal, America Latină, El Salvador, 2014, “Antologia Escritoras del Mundo Siglo XXI”, Spania, 2014, Antologia “Poesia de mujer del Mundo”,
Spania, 2015, Antología del Cuento “Ficticia”, 2016, Spania, “Antologia Scriitorilor Români de pe toate
continentele”, „Antologia Universală a Poeziei Româneşti Contemporane”
– „Meridiane Lirice – Aripi de Vis”, „Eposs Meridiane” - “Antologia de proză scurtă contemporană a românilor de pretutindeni, Editura Cetatea Cărţii 2013, Antologia
„Poetare”, 2016, Antologia de Lirica Universala, Antologia de la Poesia
Italiana, 2016, Antologia de Epigrame, Antologia de Lirica
UniversalaAntologia "Actori printre Vise", 2016, Editura
Armonii Culturale.
A fost redactor colaborator la un ziar cotidian românesc
și este colaborator permanent la diferite reviste și publicații străine din
străinătate, publicând lunar în reviste de cultură de prestigiu din Spania, reviste
universitare de literatură din Spania şi din ţări ale Americii Latine: Revista de
Creatión Literaria y Humanidades “Gibralfaro”, Universidad de Málaga, España,
Faculdad de Ciencias de la Educación, Departamento de Didáctica de las Lenguas
y las Artes, revista
digital de cultura „Letras
DE PARNASO”, España , Revista
de „Relatos, Poemas, Novelas”, España , “Luz Cultural Magazine”, España, en "Matemáticas y Poesía", “Excelsior“ Mexico,
Revista digital de promocion cultural “El Universo del BÚHO“ Mexicó, “EsteponaViva”, Narrativa Poesia COSTA
DEL SOL, Revista Internacional
de criterio actual „Redyaccion”,
Columbia, “Poetas del Mundo” Chile, „Poetas del Mundo”
Chile, Revista de Arte y Cultura “Palabras MÁS” Bolivia, “Panfleto negro” Venezuela - Revista literaria con textos, fotos, críticas de cine, música y libros, “Redfederal“ publicaţia
literară a Ministerului Educaţiei din Argentina, „Literature 21st century” Miami, USA&Cuba din Malaezia: „Pantouns Sayang”, „Letras de Malaisie” şi
din Canada revista de cultură „Atheneum”, „L’Alternative”, revista
internaţională „Confluenţe literare”
Australia, A publicat în "Poesía contemporánea", Poesía Extranjera en Español , España, „Cortorelatos” España, “Mundo Literaria“,
“Poematrix”, “Poemas del alma”, “Latino Poemas”, “Soypoesia”, “Metapoesia”, “Poesia
en català”, “LasPoesia”, "Odiseu en el Erebo" – Poemas, Ensazos, Teatro,
Resenas, Critica Literara, El Salvador, „Laberinto de Torogoz – Tierra de CUSCATLÁN”, “Divan del escriba”, “Vate a la antigua, “El
cinescopio”, “Laberinto de Lluvia”, “Starmedia America Latina”, “Un alma navegante”, cine, música, literatura y opiniones, Argentina, „Poeta de
hoy”, Argentina, „Los Cuentos”, America Latina, „Poemas Poetas”, España, „Ficticia”–„Ciudad
de Cuentos y Historia”, „Sopa de Relatos”, „Artmega”, „Los4murrosdepellicer”, „Fernandosabido”,
”Literatura Virtual”, ”Editanet”, Espacio Literario y Artistico, ”Si fuera poeta” , „Lexia” Rosario Argentina, Sitio Cultural, Portal
de Poesia y Letras, „Portal de Poesão”, Portugal.
A publicat în reviste literare franceze din
Franţa : Revue littéraire de poesie contemporaine,
France, „Le Capital de Mots”, Revue littéraire de poesie, „L’Autobus”, „Poèmes d’amour France”, PoemesFrance, Poésie
d’amour, Les Tribulations d’Eric Dubois Poesie, „Les poèmes de la littérature francophone”France,
"Les Poetes"France, ”CourtToujours”
Reviste de cultură italiene din Italia: “Gazetin Tellusfolio” / “Bottega
Letteraria”, “Rossa Venexiano”, “Racconti”, “Poetare”, “Poesia Nueva”,
“Oggiscrivo”,“Scrivere”,“Poesia Italiana”, “Cassa della Poesia”
Revista de literatură din India: Review
„TAJ MAHAL”
„ESTORIES” Tallin, Estonia
Islande “Poem Treasure”, „Family Friends Poets” USA, ”Poetfreak”USA
din diasporă: „Romanian Pages in New Zealand”, Noua
Zeelandă, Revista de
literatură „Onyx”, Dublin, Irlanda, din U.S.A.: revista „Clipa„ USA, "Gândacul de Colorado”, " Lumea Românească", “Clubul Presei Transatlantice”, Washington, din Canada: “Observatorul”
Toronto, Revista "RadioMetafora" Montreal, „Destine
Literare”, Revista Internaţională „Starpress”-Română-Canadiano-Americană
din Germania revista"Prolitera”,
„Agero-Stuttgart”
, Magazin cultural și de informație și al Agenţia de Presă NÜRNBERG
din România:
„Ardealul literar”, „Caiete Silvane, „Oglinda literară”, revista universală „Regatul
cuvântului”, revista universală „Sfera Eonică”, revista de cultura „Omniscop”,
„News4Diaspora”, „13 Plus” „Armonii Culturale” - Revistă universală de creație și atitudine
culturală, „Revista Singur”, Revistă de cultură, civilizație și atitudine
morală, "Slova Crestina", „Melidonium”, Revistă
de cultură, arte, tradiții,
credință, istorie, educație, Revista "Hategworld",
revista "Cartelul Metaforelor", Revista "Cetatea lui Bucur",
"Magazin Salajan", "Zalau" TV , "Portal Carte şi Arte", "Lupul
dacic", “Versuri şi poezii“.
Poemele lui Cornelia Păun au fost traduse de personalităţi culturale din
întreaga lume în: franceză, germană,
engleză, italiană, japoneză, rusă, arabă, portugheză, olandeză, suedeză,
greacă,
catalană, persană, turcă, polonă, letónă, cehă, maghiară,
sârbă, búlgară, albaneză, slovenă, azeră,
georgiană, aromână,
chineză, indiană, ebraică, kurdă, urdu.
Povestirile
scriitoarei Cornelia Păun au fost traduse în spaniolă, franceză, engleză, rusă,
italiană şi greacă.
Cărți de
specialitate publicate:
A publicat primul Manual al calității unei
unități de învățământ , Editura
Printech, 2006, şase cărţi de specialitate: Contribuții la cercetarea
elastodinamica o mecanismelor robotilor industriali, Teza de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998;
Proiectul la
discipline tehnice, Editura Printech,
2003; Teste de Organe de mașini și
mecanisme pentru Bacalaureat, Editura Printech, 2003; Metoda jocurilor în învățământ, Editura Printech, 2010; Contribuții la
cercetarea elastodinamica o mecanismelor robotilor industriali, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universității Politehnice București,
1998 şi peste două sute de articole.
Literatură: A publicat un volum bilingv de proză scurtă "El cartero nunca más llama dos veces" o
"Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul un mai sună de două
ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" şi altele sunt în curs de
apariţie: “El laberinto de las enigmas”, “The Transatlantic Dreams”, “Η στροφή του πεπρωμένου”,“Amour
criminal” .
Biografie
Cornelia Păun s-a născut la Brașov, tatăl fiind inginer electronist la Regionala
Căi Ferate Brașov și mama profesoară de limba română. În școală a fost
întotdeauna premianta întâi și olimpică la matematică. A absolvit Colegiul „Dr.
Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică Fizică, la care a fost admisă
luând la concursul de admitere nota 10 la proba de matematică și 9,50 la limba
română, cea mai mare notă la această probă. A fost în continuare premiantă și
olimpică la matematică, fiind admisă în 1990, printre primii, la Facultatea de
Matematică, Secţia Informatică, curs de zi, a Universităţii Bucureşti.
Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la
bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie (fiu de preot) şi de la
mama sa, profesoară de limba română. Când a mers la şcoală la şase ani, deja
citise toate cărţile din casă, care erau foarte multe şi care aveau ca autori
cei mai renumiţi scriitori din literatura universală. Bunicul său cunoştea limba
greacă veche, limba latină, limba franceză, limba germană, limba italiană,
limba spaniolă şi spre sfârşitul vieţii a învăţat singur limba engleză. A
învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa
Heizel, care provenea dintr-o familie
austriacă cu tatăl fost ofițer la Curtea Împăratului de la Viena.
Aprecieri /Apreciaciones Dr. Cornelia Păun Heinzel
Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos.
Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector.
En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo.
Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo.
El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas.
“ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación.
Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos.
En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente.
En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama.
“Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos.
La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo.
Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente.
“Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración.
Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas.
“El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora.
A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas.
Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones.
Juan A. Pellicer Nicolás, poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia
Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia
Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España:
La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro.
“EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias.
“El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas.
“Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora.
En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles.
Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España
Comentarios a los textos de Cornelia Păun Heinzel
La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves, Espana : “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…”
Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun
Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun
Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato.
La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror.
A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable.
“El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente.
Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun.
Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun.
Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad.
En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual.
Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun.
Reseña de “Universidad-Cuerpo Y”
En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse.
Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar.
Reseña de “El laberinto de los enigmas”
En este apasionante relato, Dr. Cornelia Paun de nuevo nos sumerge en un mundo su frío y distante, plagado de personajes esquivos que conforman una espesa tela de araña que parece resquebrajarse a cada instante. Los protagonistas parecen ser el epicentro de una multitud de macabros sucesos que poco a poco y con un efecto casi claustrofóbico, estrechan su enigmática influencia sobre ellos… En este trabajo, la Sra. Paun vuelve a perseguir con éxito convulsionar el ánimo de un lector cautivado.
La acción vuelve a describir una sociedad de clases definidas y costumbres rígidas convulsionada por su mundo de misterios y pasiones…
Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “
“Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “
Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„
Maria Sanchez Fernández, escritora, España : „Amor de Cernauti” es un cuento de tantos que se han escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”...
Mihai Horga, poeta - en Revista "Único": " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto.
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”
„El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernuati" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad. „
José Antonio Hervás, poeta, physician, editor España: “Esta biografía corresponde a la escritora Cornelia Păun, poeta de fama y prestigio internacional que nos dedica esta selección de textos de su obra literaria“
|
Alexandru Tomescu, scriitor și editor CANADA : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia „ALTERNATIVA” din Toronto, Canada a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei.
Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, Prof. Constantin Teodorescu, titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”.
Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină.
Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament.
Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă.
Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii.
Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ”
Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști: ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc..
Marian Ghervan în Revista de literatură română: "CORNELIA PAUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească."
"Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate.
Dragoste de Cernăuți, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei.
Dragoste de Cernăuți este o povestire emoționantă, fără înflorituri de stil inutile, creația unui scriitor matur care aduce trecutul în prezent, o privire nostalgică asupra unei părți din spiritualitatea românească".
Aprecieri /Apreciaciones Dr. Cornelia Păun Heinzel
Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos.
Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector.
En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo.
Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo.
El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas.
“ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación.
Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos.
En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente.
En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama.
“Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos.
La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo.
Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente.
“Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración.
Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas.
“El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora.
A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas.
Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones.
Juan A. Pellicer Nicolás, poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia
Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia
Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España:
La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro.
“EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias.
“El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas.
“Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora.
En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles.
Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España
Comentarios a los textos de Cornelia Păun Heinzel
La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves, Espana : “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…”
Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun
Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun
Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato.
La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror.
A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable.
“El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente.
Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun.
Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun.
Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad.
En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual.
Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun.
Reseña de “Universidad-Cuerpo Y”
En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse.
Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar.
Reseña de “El laberinto de los enigmas”
En este apasionante relato, Dr. Cornelia Paun de nuevo nos sumerge en un mundo su frío y distante, plagado de personajes esquivos que conforman una espesa tela de araña que parece resquebrajarse a cada instante. Los protagonistas parecen ser el epicentro de una multitud de macabros sucesos que poco a poco y con un efecto casi claustrofóbico, estrechan su enigmática influencia sobre ellos… En este trabajo, la Sra. Paun vuelve a perseguir con éxito convulsionar el ánimo de un lector cautivado.
La acción vuelve a describir una sociedad de clases definidas y costumbres rígidas convulsionada por su mundo de misterios y pasiones…
Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “
“Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “
Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„
Maria Sanchez Fernández, escritora, España : „Amor de Cernauti” es un cuento de tantos que se han escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”...
Mihai Horga, poeta - en Revista "Único": " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto.
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”
„El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernuati" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad. „
José Antonio Hervás, poeta, physician, editor España: “Esta biografía corresponde a la escritora Cornelia Păun, poeta de fama y prestigio internacional que nos dedica esta selección de textos de su obra literaria“
|
Alexandru Tomescu, scriitor și editor CANADA : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia „ALTERNATIVA” din Toronto, Canada a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei.
Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, Prof. Constantin Teodorescu, titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”.
Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină.
Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament.
Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă.
Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii.
Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ”
Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști: ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc..
Aprecieri /Apreciaciones Dr. Cornelia Păun Heinzel
Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos.
Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector.
En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo.
Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo.
El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas.
“ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación.
Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos.
En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente.
En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama.
“Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos.
La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo.
Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente.
“Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración.
Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas.
“El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora.
A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas.
Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones.
Juan A. Pellicer Nicolás, poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia
Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia
Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España:
La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro.
“EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias.
“El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas.
“Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora.
En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles.
Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España
Comentarios a los textos de Cornelia Păun Heinzel
La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves, Espana : “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…”
Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun
Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun
Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato.
La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror.
A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable.
“El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente.
Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun.
Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun.
Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad.
En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual.
Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun.
Reseña de “Universidad-Cuerpo Y”
En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse.
Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar.
Reseña de “El laberinto de los enigmas”
En este apasionante relato, Dr. Cornelia Paun de nuevo nos sumerge en un mundo su frío y distante, plagado de personajes esquivos que conforman una espesa tela de araña que parece resquebrajarse a cada instante. Los protagonistas parecen ser el epicentro de una multitud de macabros sucesos que poco a poco y con un efecto casi claustrofóbico, estrechan su enigmática influencia sobre ellos… En este trabajo, la Sra. Paun vuelve a perseguir con éxito convulsionar el ánimo de un lector cautivado.
La acción vuelve a describir una sociedad de clases definidas y costumbres rígidas convulsionada por su mundo de misterios y pasiones…
Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “
“Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “
Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„
Maria Sanchez Fernández, escritora, España : „Amor de Cernauti” es un cuento de tantos que se han escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”...
Mihai Horga, poeta - en Revista "Único": " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto.
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, phyician, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”
„El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernuati" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad. „
José Antonio Hervás, poeta, physician, editor España: “Esta biografía corresponde a la escritora Cornelia Păun, poeta de fama y prestigio internacional que nos dedica esta selección de textos de su obra literaria“
|
Alexandru Tomescu, scriitor și editor CANADA : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia „ALTERNATIVA” din Toronto, Canada a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei.
Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, Prof. Constantin Teodorescu, titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”.
Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină.
Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament.
Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă.
Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii.
Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ”
Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști: ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc..
Marian Ghervan, în "Revista de literatură română" : CORNELIA PAUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească
Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate.
Dragoste de Cernăuți, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei.
Dragoste de Cernăuți este o povestire emoționantă, fără înflorituri de stil inutile, creația unui scriitor matur care aduce trecutul în prezent, o privire nostalgică asupra unei părți din spiritualitatea românească.
Marian Ghervan,in "Revista de literatura romana"
Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014“Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile.
Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !?
Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului.
Aquellos que no recuerdan el pasado, están condenados a repetirlo. (Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt condamnaţi să îl repete.) - scria, în " Viaţa raţiunii", la început de secol XX, filosoful şi omul de litere american de origine spaniolă Jorge Santayana y Borrás, cu mai bine de un deceniu înainte de izbucnirea crizei care a condus la declanşarea Războiului Naţiunilor şi ulterior la ascendenţa regimurilor politice degenerate, bazate pe fascism, nazism ori bolşevism timpuriu.
Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt cei care nu-şi amintesc istoria şi erorile ei. Numeroase, dar şi extrem de grave erori: amprentele lăsate de un sistem politic bolnav asupra societăţii, anii în care, siliţi la tot felul de privaţiuni materiale, oamenii începuseră să nu îşi mai găsească compensaţia nici măcar în plăceri de ordinul spiritului. Riscul de a cădea într-un somn al raţiunii, acela care naşte monştri, era real şi plutea ameninţător în ultimii ani de dictatură. Va fi nevoie, probabil, de alţi o sută de ani pentru cicatrizarea rănilor produse în acea jumătate de veac de totalitarism, iar sângele otrăvit de regrete tardive pentru răul făcut va continua să picure încă multă vreme după aceea.
Nu trebuie să uităm, sub nicio formă, de barbaria unui sistem care, sprijinit de un puternic aparat represiv, a guvernat prin genocid împotriva unor clase sociale, promovând o ideologie atee şi fluturând modelul utopic al unei societăţi egalitare. Crime sângeroase, înfăptuite pe pământ românesc în plin secol XX, în numele unei uri fără temei şi fără raţiune.
Doamna Păun Heinzel nu ne lasă să uităm ororile şi frica trăite; iertăm, dar nu uităm - pare a fi mesajul şoptit printre rânduri generaţiei foarte tinere. Luaţi aminte şi nu mai permiteţi o tragedie similară!
Când spui Cernăuţi, când spui Bucovina, n-ai cum să nu te gândeşti la Gala Galaction, la Ciprian Porumbescu, la Sextil Pușcariu şi, nu în ultimul rând, la Eminescu, elevul cărturarului Aron Pumnul la gimnaziul german din Cernăuți; mai curg şi astăzi, după aproape 150 de ani, "Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu"
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, / Colo, în Eliseu!...
Broşura conţine ofranda a şapte "învăţăcei gimnalişti" şi include poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată: M. Eminoviciu, privatist.
Precum Câmpiile Elizee odinioară, Cernăuţiul este un tărâm paradisiac, de la capătul lumii, în care se odihnesc, după moarte, suflete eroilor şi ale tuturor oamenilor virtuoşi. ”
Criticul ar trebui să descrie, nu să prescrie, spunea odată Eugène Ionesco (am ales, aici şi acum, ortografia franceză, aşa cum a fost el înregistrat in anul 2009, post-mortem, ca membru al Academiei Române).
„ Haremul„ – poate cea mai credibilă dintre povestiri, cu naraţiune condusă şi dozată cu multă dibăcie; flashback-uri, insinuări, fraze sau gânduri neterminate – foarte inspirat plasate în text, conturează imaginea unui “harem” caricatural, dar verosimil în acelaşi timp.
Recomandarea mea pentru “Poștașul nu mai sună de două ori”. nu se bazează pe clişeul “sexul vinde” - oricum, trimiterile cu această tentă sunt foarte elegant şi decent introduse în povestire, ele fac parte din viaţa reală -, ci pe altceva mai subtil: un nou episod din “documentarul” despre Generaţia debusolată. Este o tristă realitate pe care nu avem voie să o ascundem, pentru unii nefericiţi (prinşi la jumătatea vieţii) chiar a fost un cataclism, de parcă s-ar fi inversat polii magnetici ai planetei în acel decembrie 1989.
În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare.
Emanuel Stoica - scriitor Suedia: „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu al alienării, un ospiciu, un laborator al demonilor, în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”).
Naraţiunea cu un pronunţat caracter psiho-social pare a fi inspirată din întâmplări reale iar cititorul conştient de acest aspect se găseşte, fără veste, în situaţii similare uneia ipotetice, absurde, în care ar fi martor la suferinţa unui ochi în care stă înfipt un cui ruginit.
Autoarea admninistrează cu originalitate ceea ce s-ar putea spune că sunt trei episoade terapeutice, un fel de exorcizare prin arătarea cu degetul a acestui demon al răului, operaţiune personificată de cele trei texte a căror cheie pare că se află în proza „Dragoste la Cernăuţi”. Dintr-o lume având la temelie ierarhii morale şi sociale autentice (în care existau şi tradiţii, etichetă, în care generaţiile care purtaseră frac şi joben se pregăteau să predea ştafeta celor tineri), personajele sunt târâte de tăvălugul evenimentelor istorice, într-un iad existenţial la baza căruia se află o ideologie căreia, pentru a acţiona, nu îi este necesară nicio motivaţie comprehensibilă prin prisma sistemelor de referinţă ale victimelor, însă, nici prin prisma cititorului, prezumat a fi, mai degrabă, nu doar un martor oarecare ci unul direct interesat de finalitatea acestei vivisecţii. Practic, demonii aşezaţi sub cuţitul prozei doamnei Cornelia Păun sunt contemporani cu noi. Ei nu sunt doar argumente în sprijinul aserţiunii darwiniste potrivit căreia nu supravieţuieşte cel mai inteligent ci acela care se adaptează mai repede. Prezenţa lor atât de vie, activă, pestilenţială, se conturează, mai curând, ca un avertisment pentru cei care ar putea avea naivitatea să nu se teamă, să creadă că spiritul uman nu mai poate fi schimonosit de vreo ideologie ori că există vreun areal în care aceste situaţii sunt imposibile. În universurile în care se încearcă ştergerea memoriei şi se impun ideologii cu dreptul forţei, îngerii sunt lăsaţi să respire doar pentru finalitatea unor raţionamente cinice ale diavolului.
Oare cum ar putea fi primită,această lume, de cititorul aparţinând unui spaţiu cultural complet diferit, peste care nu s-au abătut astfel de intemperii istorice ? Pură ficţiune, ar putea concluziona acesta din urmă, fiindu-i dificil de crezut că există posibilitatea reală a reducerii fiinţei umane, a spiritului, la asemenea dimensiuni. Aşa ar fi crezut, probabil, şi personajele care au inspirat-o pe autoare, probabil chiar doamna Cornelia Păun ar fi putut privi aşa, dacă nu ar fi existat momentul istoric real în care, pe străzile capitalei României, în anii 90, s-a strigat „Moarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!”.
Ar fi prea mult, totuşi, să credem că această societate a devenit un fel de teren otrăvit ireversibil, total, cu ceea ce era odinioară celebrul insecticid DDT, unde nu se mai poate respira. Dragostea este elementul care a conservat umanitatea şi cu ajutorul căreia a supravieţuit ceea ce trebuie să devină un nou început, chiar în condiţiile unui peisaj în care se face trimitere la grotesc şi este evocat „Infernul” lui Dante Alighieri. „Căci orice floare îţi dezvăluie privirii, dacă o studiezi cu atenţie, miracolul ei. Chiar dacă este o simplă buruiană...” (Şocul)
Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare.
Mihai Horga, poet: Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc,mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant,nu am regretat...
Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar,să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care,omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule,servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană,infectând societatea umană debusolată.
Un cuplu tânăr - Paul și Isabela,își caută o casă pentru cuibul lor de fericire,urmărind oferte,variante,căi de rezolvare,după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi,în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt,fiind uciși în som.enigma plutind ambiguu...
Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură,dovedind un real talent,dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes,fără a divulga totul.
CORNELIA PAUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească
Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate.
Dragoste de Cernăuți, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei.
Dragoste de Cernăuți este o povestire emoționantă, fără înflorituri de stil inutile, creația unui scriitor matur care aduce trecutul în prezent, o privire nostalgică asupra unei părți din spiritualitatea românească.
Marian Ghervan,in "Revista de literatura romana"
Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014“Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile.
Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !?
Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului.
Aquellos que no recuerdan el pasado, están condenados a repetirlo. (Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt condamnaţi să îl repete.) - scria, în " Viaţa raţiunii", la început de secol XX, filosoful şi omul de litere american de origine spaniolă Jorge Santayana y Borrás, cu mai bine de un deceniu înainte de izbucnirea crizei care a condus la declanşarea Războiului Naţiunilor şi ulterior la ascendenţa regimurilor politice degenerate, bazate pe fascism, nazism ori bolşevism timpuriu.
Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt cei care nu-şi amintesc istoria şi erorile ei. Numeroase, dar şi extrem de grave erori: amprentele lăsate de un sistem politic bolnav asupra societăţii, anii în care, siliţi la tot felul de privaţiuni materiale, oamenii începuseră să nu îşi mai găsească compensaţia nici măcar în plăceri de ordinul spiritului. Riscul de a cădea într-un somn al raţiunii, acela care naşte monştri, era real şi plutea ameninţător în ultimii ani de dictatură. Va fi nevoie, probabil, de alţi o sută de ani pentru cicatrizarea rănilor produse în acea jumătate de veac de totalitarism, iar sângele otrăvit de regrete tardive pentru răul făcut va continua să picure încă multă vreme după aceea.
Nu trebuie să uităm, sub nicio formă, de barbaria unui sistem care, sprijinit de un puternic aparat represiv, a guvernat prin genocid împotriva unor clase sociale, promovând o ideologie atee şi fluturând modelul utopic al unei societăţi egalitare. Crime sângeroase, înfăptuite pe pământ românesc în plin secol XX, în numele unei uri fără temei şi fără raţiune.
Doamna Păun Heinzel nu ne lasă să uităm ororile şi frica trăite; iertăm, dar nu uităm - pare a fi mesajul şoptit printre rânduri generaţiei foarte tinere. Luaţi aminte şi nu mai permiteţi o tragedie similară!
Când spui Cernăuţi, când spui Bucovina, n-ai cum să nu te gândeşti la Gala Galaction, la Ciprian Porumbescu, la Sextil Pușcariu şi, nu în ultimul rând, la Eminescu, elevul cărturarului Aron Pumnul la gimnaziul german din Cernăuți; mai curg şi astăzi, după aproape 150 de ani, "Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu"
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, / Colo, în Eliseu!...
Broşura conţine ofranda a şapte "învăţăcei gimnalişti" şi include poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată: M. Eminoviciu, privatist.
Precum Câmpiile Elizee odinioară, Cernăuţiul este un tărâm paradisiac, de la capătul lumii, în care se odihnesc, după moarte, suflete eroilor şi ale tuturor oamenilor virtuoşi. ”
Criticul ar trebui să descrie, nu să prescrie, spunea odată Eugène Ionesco (am ales, aici şi acum, ortografia franceză, aşa cum a fost el înregistrat in anul 2009, post-mortem, ca membru al Academiei Române).
„ Haremul„ – poate cea mai credibilă dintre povestiri, cu naraţiune condusă şi dozată cu multă dibăcie; flashback-uri, insinuări, fraze sau gânduri neterminate – foarte inspirat plasate în text, conturează imaginea unui “harem” caricatural, dar verosimil în acelaşi timp.
Recomandarea mea pentru “Poștașul nu mai sună de două ori”. nu se bazează pe clişeul “sexul vinde” - oricum, trimiterile cu această tentă sunt foarte elegant şi decent introduse în povestire, ele fac parte din viaţa reală -, ci pe altceva mai subtil: un nou episod din “documentarul” despre Generaţia debusolată. Este o tristă realitate pe care nu avem voie să o ascundem, pentru unii nefericiţi (prinşi la jumătatea vieţii) chiar a fost un cataclism, de parcă s-ar fi inversat polii magnetici ai planetei în acel decembrie 1989.
În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare.
Emanuel Stoica - scriitor Suedia: „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu al alienării, un ospiciu, un laborator al demonilor, în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”).
Naraţiunea cu un pronunţat caracter psiho-social pare a fi inspirată din întâmplări reale iar cititorul conştient de acest aspect se găseşte, fără veste, în situaţii similare uneia ipotetice, absurde, în care ar fi martor la suferinţa unui ochi în care stă înfipt un cui ruginit.
Autoarea admninistrează cu originalitate ceea ce s-ar putea spune că sunt trei episoade terapeutice, un fel de exorcizare prin arătarea cu degetul a acestui demon al răului, operaţiune personificată de cele trei texte a căror cheie pare că se află în proza „Dragoste la Cernăuţi”. Dintr-o lume având la temelie ierarhii morale şi sociale autentice (în care existau şi tradiţii, etichetă, în care generaţiile care purtaseră frac şi joben se pregăteau să predea ştafeta celor tineri), personajele sunt târâte de tăvălugul evenimentelor istorice, într-un iad existenţial la baza căruia se află o ideologie căreia, pentru a acţiona, nu îi este necesară nicio motivaţie comprehensibilă prin prisma sistemelor de referinţă ale victimelor, însă, nici prin prisma cititorului, prezumat a fi, mai degrabă, nu doar un martor oarecare ci unul direct interesat de finalitatea acestei vivisecţii. Practic, demonii aşezaţi sub cuţitul prozei doamnei Cornelia Păun sunt contemporani cu noi. Ei nu sunt doar argumente în sprijinul aserţiunii darwiniste potrivit căreia nu supravieţuieşte cel mai inteligent ci acela care se adaptează mai repede. Prezenţa lor atât de vie, activă, pestilenţială, se conturează, mai curând, ca un avertisment pentru cei care ar putea avea naivitatea să nu se teamă, să creadă că spiritul uman nu mai poate fi schimonosit de vreo ideologie ori că există vreun areal în care aceste situaţii sunt imposibile. În universurile în care se încearcă ştergerea memoriei şi se impun ideologii cu dreptul forţei, îngerii sunt lăsaţi să respire doar pentru finalitatea unor raţionamente cinice ale diavolului.
Oare cum ar putea fi primită,această lume, de cititorul aparţinând unui spaţiu cultural complet diferit, peste care nu s-au abătut astfel de intemperii istorice ? Pură ficţiune, ar putea concluziona acesta din urmă, fiindu-i dificil de crezut că există posibilitatea reală a reducerii fiinţei umane, a spiritului, la asemenea dimensiuni. Aşa ar fi crezut, probabil, şi personajele care au inspirat-o pe autoare, probabil chiar doamna Cornelia Păun ar fi putut privi aşa, dacă nu ar fi existat momentul istoric real în care, pe străzile capitalei României, în anii 90, s-a strigat „Moarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!”.
Ar fi prea mult, totuşi, să credem că această societate a devenit un fel de teren otrăvit ireversibil, total, cu ceea ce era odinioară celebrul insecticid DDT, unde nu se mai poate respira. Dragostea este elementul care a conservat umanitatea şi cu ajutorul căreia a supravieţuit ceea ce trebuie să devină un nou început, chiar în condiţiile unui peisaj în care se face trimitere la grotesc şi este evocat „Infernul” lui Dante Alighieri. „Căci orice floare îţi dezvăluie privirii, dacă o studiezi cu atenţie, miracolul ei. Chiar dacă este o simplă buruiană...” (Şocul)
Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare.
Mihai Horga, poet: Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc,mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant,nu am regretat...
Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar,să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care,omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule,servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană,infectând societatea umană debusolată.
Un cuplu tânăr - Paul și Isabela,își caută o casă pentru cuibul lor de fericire,urmărind oferte,variante,căi de rezolvare,după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi,în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt,fiind uciși în som.enigma plutind ambiguu...
Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură,dovedind un real talent,dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes,fără a divulga totul.
Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014“Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile.
Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !?
Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului.
Aquellos que no recuerdan el pasado, están condenados a repetirlo. (Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt condamnaţi să îl repete.) - scria, în " Viaţa raţiunii", la început de secol XX, filosoful şi omul de litere american de origine spaniolă Jorge Santayana y Borrás, cu mai bine de un deceniu înainte de izbucnirea crizei care a condus la declanşarea Războiului Naţiunilor şi ulterior la ascendenţa regimurilor politice degenerate, bazate pe fascism, nazism ori bolşevism timpuriu.
Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt cei care nu-şi amintesc istoria şi erorile ei. Numeroase, dar şi extrem de grave erori: amprentele lăsate de un sistem politic bolnav asupra societăţii, anii în care, siliţi la tot felul de privaţiuni materiale, oamenii începuseră să nu îşi mai găsească compensaţia nici măcar în plăceri de ordinul spiritului. Riscul de a cădea într-un somn al raţiunii, acela care naşte monştri, era real şi plutea ameninţător în ultimii ani de dictatură. Va fi nevoie, probabil, de alţi o sută de ani pentru cicatrizarea rănilor produse în acea jumătate de veac de totalitarism, iar sângele otrăvit de regrete tardive pentru răul făcut va continua să picure încă multă vreme după aceea.
Nu trebuie să uităm, sub nicio formă, de barbaria unui sistem care, sprijinit de un puternic aparat represiv, a guvernat prin genocid împotriva unor clase sociale, promovând o ideologie atee şi fluturând modelul utopic al unei societăţi egalitare. Crime sângeroase, înfăptuite pe pământ românesc în plin secol XX, în numele unei uri fără temei şi fără raţiune.
Doamna Păun Heinzel nu ne lasă să uităm ororile şi frica trăite; iertăm, dar nu uităm - pare a fi mesajul şoptit printre rânduri generaţiei foarte tinere. Luaţi aminte şi nu mai permiteţi o tragedie similară!
Când spui Cernăuţi, când spui Bucovina, n-ai cum să nu te gândeşti la Gala Galaction, la Ciprian Porumbescu, la Sextil Pușcariu şi, nu în ultimul rând, la Eminescu, elevul cărturarului Aron Pumnul la gimnaziul german din Cernăuți; mai curg şi astăzi, după aproape 150 de ani, "Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu"
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, / Colo, în Eliseu!...
Broşura conţine ofranda a şapte "învăţăcei gimnalişti" şi include poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată: M. Eminoviciu, privatist.
Precum Câmpiile Elizee odinioară, Cernăuţiul este un tărâm paradisiac, de la capătul lumii, în care se odihnesc, după moarte, suflete eroilor şi ale tuturor oamenilor virtuoşi. ”
Criticul ar trebui să descrie, nu să prescrie, spunea odată Eugène Ionesco (am ales, aici şi acum, ortografia franceză, aşa cum a fost el înregistrat in anul 2009, post-mortem, ca membru al Academiei Române).
„ Haremul„ – poate cea mai credibilă dintre povestiri, cu naraţiune condusă şi dozată cu multă dibăcie; flashback-uri, insinuări, fraze sau gânduri neterminate – foarte inspirat plasate în text, conturează imaginea unui “harem” caricatural, dar verosimil în acelaşi timp.
Recomandarea mea pentru “Poștașul nu mai sună de două ori”. nu se bazează pe clişeul “sexul vinde” - oricum, trimiterile cu această tentă sunt foarte elegant şi decent introduse în povestire, ele fac parte din viaţa reală -, ci pe altceva mai subtil: un nou episod din “documentarul” despre Generaţia debusolată. Este o tristă realitate pe care nu avem voie să o ascundem, pentru unii nefericiţi (prinşi la jumătatea vieţii) chiar a fost un cataclism, de parcă s-ar fi inversat polii magnetici ai planetei în acel decembrie 1989.
În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare.
Emanuel Stoica - scriitor Suedia: „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu al alienării, un ospiciu, un laborator al demonilor, în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”).
Naraţiunea cu un pronunţat caracter psiho-social pare a fi inspirată din întâmplări reale iar cititorul conştient de acest aspect se găseşte, fără veste, în situaţii similare uneia ipotetice, absurde, în care ar fi martor la suferinţa unui ochi în care stă înfipt un cui ruginit.
Autoarea admninistrează cu originalitate ceea ce s-ar putea spune că sunt trei episoade terapeutice, un fel de exorcizare prin arătarea cu degetul a acestui demon al răului, operaţiune personificată de cele trei texte a căror cheie pare că se află în proza „Dragoste la Cernăuţi”. Dintr-o lume având la temelie ierarhii morale şi sociale autentice (în care existau şi tradiţii, etichetă, în care generaţiile care purtaseră frac şi joben se pregăteau să predea ştafeta celor tineri), personajele sunt târâte de tăvălugul evenimentelor istorice, într-un iad existenţial la baza căruia se află o ideologie căreia, pentru a acţiona, nu îi este necesară nicio motivaţie comprehensibilă prin prisma sistemelor de referinţă ale victimelor, însă, nici prin prisma cititorului, prezumat a fi, mai degrabă, nu doar un martor oarecare ci unul direct interesat de finalitatea acestei vivisecţii. Practic, demonii aşezaţi sub cuţitul prozei doamnei Cornelia Păun sunt contemporani cu noi. Ei nu sunt doar argumente în sprijinul aserţiunii darwiniste potrivit căreia nu supravieţuieşte cel mai inteligent ci acela care se adaptează mai repede. Prezenţa lor atât de vie, activă, pestilenţială, se conturează, mai curând, ca un avertisment pentru cei care ar putea avea naivitatea să nu se teamă, să creadă că spiritul uman nu mai poate fi schimonosit de vreo ideologie ori că există vreun areal în care aceste situaţii sunt imposibile. În universurile în care se încearcă ştergerea memoriei şi se impun ideologii cu dreptul forţei, îngerii sunt lăsaţi să respire doar pentru finalitatea unor raţionamente cinice ale diavolului.
Oare cum ar putea fi primită,această lume, de cititorul aparţinând unui spaţiu cultural complet diferit, peste care nu s-au abătut astfel de intemperii istorice ? Pură ficţiune, ar putea concluziona acesta din urmă, fiindu-i dificil de crezut că există posibilitatea reală a reducerii fiinţei umane, a spiritului, la asemenea dimensiuni. Aşa ar fi crezut, probabil, şi personajele care au inspirat-o pe autoare, probabil chiar doamna Cornelia Păun ar fi putut privi aşa, dacă nu ar fi existat momentul istoric real în care, pe străzile capitalei României, în anii 90, s-a strigat „Moarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!”.
Ar fi prea mult, totuşi, să credem că această societate a devenit un fel de teren otrăvit ireversibil, total, cu ceea ce era odinioară celebrul insecticid DDT, unde nu se mai poate respira. Dragostea este elementul care a conservat umanitatea şi cu ajutorul căreia a supravieţuit ceea ce trebuie să devină un nou început, chiar în condiţiile unui peisaj în care se face trimitere la grotesc şi este evocat „Infernul” lui Dante Alighieri. „Căci orice floare îţi dezvăluie privirii, dacă o studiezi cu atenţie, miracolul ei. Chiar dacă este o simplă buruiană...” (Şocul)
Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare.
Mihai Horga, poet: Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc,mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant,nu am regretat...
Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar,să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care,omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule,servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană,infectând societatea umană debusolată.
Un cuplu tânăr - Paul și Isabela,își caută o casă pentru cuibul lor de fericire,urmărind oferte,variante,căi de rezolvare,după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi,în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt,fiind uciși în som.enigma plutind ambiguu...
Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură,dovedind un real talent,dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes,fără a divulga totul.
LIBROS DE LITERATURA PUBLICADOS: 1, „El cartero nunca más llama dos veces” O „Sueños...sueños...sueños...”- en rumano y espanol 2. En
curso de publicar „EL LABERINTO DE LAS DESTINOS” y 3.
“The Transatlantic Dream”.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen